"Unde eşti ?" de Marc Levy este o poveste de dragoste spectaculoasă.
De fapt, toate poveştile de dragoste poartă firul ăsta al spectaculozităţii, al irepetabilului şi al unicităţii, al profundului si al sincerităţii, dar romanul este manevrat de destin , cel care are grijă ca lucrurile veşnice să nu pară deloc veşnice, ca fericirea s-o găseşti acolo unde nu o cauţi şi ca promisiunile odată făcute, să prindă şi viaţă, oricît ne-am împotrivi noi.Un lucru memorabil este şi ăsta: mereu vei fi la ţintă , dar nu în centru. Mereu vei fi aproape, dar totuşi atît de departe.
Nu e nevoie să citeşti zeci de cărţi, sute de cărţii , mii de cărţi ca să-ţi dai seama că absenţa persoanei care poartă în piept două inimi, că distanţa care vă separă nu se exprimă doar în kilometri. Iubind , fiecare dintre noi îşi asumă o responsabilitate, iar fricoşii, laşii, trădătorii neavînd această voinţă dau vina pe depărtare, pe distanţă , pe ochii care nu se văd se uită. Oamenii ăştia gresesc fără să conştientizeze.
Cum te poate ajuta distanţa să uiţii ochii care erau cei mai senini şi cei mai clari din lume, ochii în care te vedeai ca într-o oglindă, ochii care-i putea-i citi neştiind alfabetul şi care-ţi vorbeau fără cuvinte. Cum te poate ajuta depărtarea să uiţi mirosul cel mai curat din lume, atingerea cea mai fină, căldura cea mai suportabilă şi amintirea cea mai valoroasă. Cum poţi uita omul care-ţi jură dragoste veşnică şi numai închizînd ochii , îl vezi?! Se mai înşeală oamenii, dar o fac numai pentru aşi justifica acţiunile, pentru a nu-i roade îndoiala.
Nu fiţi răi, fiţi direcţi, dar faceţi-o cu multă subtilitate , pentru că chiar dacă pare a fi o chestie de vocabular, riscăm să-i împingem în butoiul deznădejdii pe cei care nu o merită. Nu profitaţi de slăbiciunea nimănui , pentru că nu e corect.
Înfruntă-ţi nefericirea chiar dacă uneori te simţi atrasă de ea, pentru că nu o poţi înfrunta, pentru că acceptînd-o crezi ca fugi de ea, crezi că o poţi amăgi. Nu fugi de cei care te iubesc şi nu oferi dragoste celor pe care nu-i cunoşti, îşi permite şi destinul să fie mai straniu , dar nu trebuie să faci abuz.
Forţa sentimentelor e groaznică, ea poate mişca marea din loc, poate să te urmărească şi să te chinuie o viaţă întreagă, poate să-ţi stea în calea fericirii, poate să te trădeze în materie de seducţie, poate să-i nedreptăţească pe unii şi să-i mulţumească pe alţii.
Am devenit ignoranţi , pentru că prea mult ne dorim ca cineva să se ocupe de noi, să ne poarte de grijă sau măcar să ne împărţim libertatea, fără a-i da un sens.
frumos
RăspundețiȘtergere