Cînd ai, eşti fericit pînă peste urechi. Nu mai aştepţi minuni, nu-ţi mai inventezi limite, ignori lucrurile prin care înainte puteai vedea, nu mai vrei aripi pentru că căutarea a început să ţi se pară inutilă, sufletului tău i-ai oferit alte preocupări, îmbrăţişarea singurătăţii nu te mai torturează, trăieşti plăcerea de a nu mai simţi durere şi rîzi, mereu rîzi pentru că ai senzaţia că te gîdilă norocul la talpă şi nu te-ar lăsa nici de l-ai ruga să se oprească. Asta durează o zi, două, o săptămînă, o lună, un an, dar nu poate rezista veşnic. De ce? Simplu. Numai prin cultură poţi păstra lucrurile al căror proprietar eşti, valoarea personalităţii contează foarte puţin. Ne lipseşte cultura protecţiei, in schimb la capitolul: Egoism, stăm mai bine decît perfectul.
Uiţi că eşti doar om, uiţi că asta ai fost de la începuturi şi începi să te iei în serios, "foarte în serios". Aştepţi să primeşti atunci, acum, mereu şi primeşti pentru că nu există nici o plăcere în a te supăra, primeşti pentru că ştii ce vrei, primeşti pentru că ai ales să iei atitudine şi pentru că ai vrut să fii începutul. Ai de toate, o duci bine iar cheia "eu tocmai plecam" îţi aduce mare succes, dar vine o zi cînd mecanismul ăsta se cam strică şi nu poţi să faci mai nimic. Nimănui nu-i place să poarte pe cineva în spate, aşa cum nimănui nu-i place să piardă.
În astfel de vremuri începi o viaţă nouă de care aveai neapărată nevoie şi gîndeşti la lucrurile pierdute pe drum. Înţelegi că lumea e a celor care luptă, a celor care oferă cu multă dăruire de sine şi nu aşteaptă nimic în schimb, a celor care spun totul bine şi apăsat fără palmă pe gură. Înţelegi stimabile, că lumea e a celor care nu se lasă cuprinşi de panică şi nu se mulţumesc cu orice.
Pierzi pentru că ai (prea mult), pentru că eşti răsfăţat, iresponsabil, neinteresat,idiot şi puţin fricos, logic.
Dar ideea trăsnet nou-nouţă este asta, pierzi pentru că te-a părăsit mama norocului şi în nici un caz că eşti prost.
Acum cel puţin nu ne mai învinovăţim.
Mîndrie şi prejudecată....
p.s să luaţi aminte
"Stau în spinarea omului sufocîndu-l şi făcîndu-l să mă ducă, şi totuşi mă conving pe mine şi pe ceilalţi, că sunt foarte îndurerat pentru el şi doresc să-i uşurez soarta prin toate mijloacele posibile- în afară de a coborî din spinarea lui."
