duminică, 5 februarie 2012
Ce-ar fi , daca n-as fi condamnata la libertate?
As alege totul , dar nimicul ma tenteaza din ce in ce mai mult.
As alege afectiunea , dar am tot obosit sa ma joc cu oamenii . E un spectacol care ma aduce la epuizare, de deziluzie , la o mare dezamagire.
Invat repede regulile si asta il dezavantajeaza pe inamic , mi-l face inferior si neinsemnat. Primesc putere din slabiciunea lui si asta il face sa-mi cedeze victoria ininte de terminarea razboiului.
Omor vise. Vise care nici macar nu-mi apartin , vise in care joc marele rol fara sa mi-l doresc, vise care-mi iubesc visele mele .
Totul se naruie sub privirile mele, totul.
Am devenit puternica chiar si dezarmata , am incetat a mai privi frumos lucrurile frumoase , pentru ca lucrurile frumoase nu exista. Daca voi le vedeti , e din cauza ca doar incercati sa va amagiti si o mai faceti si atent ,ca nu cumva sa faceti pasul gresit, pasul care va va arunca in spatiul real , va va pune la pamint , va va face sa va simtiti inutili.
Se zice ca conteaza cu ce ochi privesti lumea, conteaza calitatea gindurilor si claritatea vederii. Dar e absurd, nimic nu mai depinde de noi. Aflati ca sintem concediati!
Alti actori ne joaca rolurile si ne imbraca hainele.
Tu, ai ramas neputincios si umil, iar eu , eu am devenit marele ucigator de vise , marele erou, marele care nici macar nu-i mare .
Dar din momentul in care stiu ce fac si mai stiu si din ce cauza, si nici regrete nu am , e limpede ca nu m-am ghidat de indicatori , ci de intuitie , de marea harta a sufletului. Si am facut bine, pentru ca asta am voit eu.
P.S alte prostii si iar de la capat
dar asta este, omul e condamnat la libertate.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)