Acolo unde suntem noi , nu mai e loc pentru nimeni .

Sint om,deci sint o creatie poate mai putin perfecta a marelui creator:  am si eu doi ochi ,un nas si-o gura ca toata lumea , si am dreptul la fericire! O beatitudine suprema , necuprinsa si necunoscuta inca de altii , de cei care isi irosesc timpul pentru a cobori luna de pe cer si nu au curajul sa priveasca in spate si sa vada cu cita perfectine ei o duc pe umeri ,de cei care isi irosesc timpul prin magazine pentru a-si cumpara haine din putinul venit pe care il au lunar,fara a-si da seama ca e zadarnic , e inutil si pina la urma inuman, ca fiind vorba  "Oi,oi, nu ma asez pe iarba, pentru ca mi-am cumparat azi o fusta noua!!!",banalitati oameni buni .Ma tot gindesc exista oare pe asta lume oameni  care nu-si traiesc zilele dupa careva principii,care sint gata sa arda pentru ceea ce fac, oameni care ar avea curajul sa-ti priveasca ochii si sa-ti zica "-azi mirosi minunat, mirosi a portocala!",sa vrea sa-ti stringa miina si totusi sa nu-i ajunga destul curaj, sa nu incerce sa te cumpere cu mii de flori ,cu bomboane de milioane ,cu margele fildesate sau cercei auriti ci sa-ti intinda in palma lui in care se oglindeste poate toata lumea trei bomboane !! Sa-i zici ca-ti place la nebunie cind cineva iti zice ca esti frumoasa ,iar ca raspuns sa primesti :"esti minunata, esti exceptionala ,esti ideala".Oameni care-ti pot lua sufletul in palma fara mare efort vizibil si care stiind ca nu-ti pot cauza durere fizica sau morala , te atentioneaza sa nu ai incredere in ei ,din contra sa-ti fie teama si sa porti de grija sentimentelor!! Poate cineva sa rida ,dar si asta e un gest de  autoanaliza ,pentru ca daca o data ma gindeam la toatea astea , azi as indrazni sa afirm sau chiar sa scandez, asa oameni exista si sint superbi.

Asa esti tu  si asta ma face sa-mi cresc aripi si sa zbor,pentru ca fiind "ratusca cea urita " fara tine ,alaturi  fiindu-mi ma cred o Ileana Cosinzeana ,o Catalina , o Euridice si pina la urma fiindu-ti si mina si picior , si aripa catre inalt !Mi-ai intins mina cu mare precautie si s-ar putea sa te mire, dar sensibilitatea nu e un cimp de lupta!
P.S nu te mai ascunde , ca te-am gasit !
                                               Moment de inspiratie!!

lena4k@ şi odnoklassniki

Lena4Ka are 21 de ani. Este studentă în anul I la o universitate din România. A venit la studii „cu rutiera” pentru a se îndepărta de casă şi pentru a scăpa de grija excesivă a mamei şi de stilul comunist de educaţie al tatălui. Merge la ore, nu prea des, dar când ajunge în faţa colegilor şi profesorilor se străduie să fie activă, aşa, ca să-i observe toţi prezenţa. Se mândreşte atât de mult că mai cunoaşte şi limba rusă că mai ar renunţa la limba mamei, limba română. E mândră când vorbeşte în limba rusă şi nimeni nu o înţelege, când întâlneşte pe drum un basarabean îl salută neapărat cu„privet” şi la plecare îşi ia la revedere cu „paka”, că e în stil studenţesc, e mai modern şi… de ce nu?

Len4k, Lena4k@, Lenutz@, Lenusyk, Lenutsu, Lenutzk@… e aproape întotdeauna „online” pe site-urile de socializare. Pe odnoklassniki scrie la status că e „La Rominia”, nu cumva să dea de bănuit că s-a „românizat”, scriind „În România”. Studenta venită în România la studii îmi zice că e „moldovancă” şi vorbeşte „limba moldov’nească”. Îmi aduce multe argumente, e o apărătoare înflăcărată a Limbei de Stat(i). Se așează comod pe scaun, pune picior peste picior şi îmi explică ce greu se înţelege cu „rominii”, pentru că o numesc „rusoaică”, pentru că atunci când se vorbeşte de Rusia toţi o privesc bizar, pentru că îi adresează întrebări stupide… Mă uit atent la ea şi încerc să-mi ascund revolta, poate să-i fac dăruiesc un dicţionar „romino-ruso-moldov’nesc”, sau poate o hartă, sau pur şi simplu să-i fac un cadou un bilet spre casă?

O văd studentă la Facultatea de Istorie, nu pentru că după ce ar absolvi ar deveni mare istoric, ci pentru că ştiu că ar afla şi ea ceva din puţinul pe care trebuia să-l cunoască încă  din timpul orelor de la şcoală. O mai privesc încă o dată mult mai atent – în ochii ei se adăpostise atâta linişte şi prostie că nu mai vroiam să-i explic nimic. Atunci când s-a născut, tinerii ca ea, studenţi, luptau în Piaţa Marii Adunări Naţionale pentru Limba Noastră cea Română, pentru revenirea la grafia latină, pentru tot ceea ce înseamnă „identitate”.

Când era ea la grădiniţă, în 1995, o largă mişcare de protest a luptat pentru menţinerea studierii limbii române şi a istoriei românilor în instituţiile de învăţământ, mişcarea fiind din nou constituită în mare parte de liceeni şi studenţi. Iar acum când e timpul ei… E timpul ei să lupte, e timpul ei să caute adevărul, e timpul ei să calce pe urmele celor care au încercat să aducă tot ceea ce a pierdut Moldova, fără voia ei…

Oare „libertate” înseamnă şi neştiinţă sau nepăsare…? Oare generaţia „Google” trebuie să scrie „search” pentru a răspunde la întrebările elementare – cine sunt, de unde vin, ce limbă vorbesc…

Lena4ka se apropie în grabă de calculator. Cineva i-a scris pe odnoklassniki, cineva „de la Moldova”…

P.S text preluat 

în parte cunoaştem!

Ma tem uneori pentru mine.Mi se pare ca toti prietenii mei sunt minunati, dar numai  pentru putin timp.Dupa aceea,simt ca ma plictisesc alaturi de ei. Dupa ce iesim de citeva ori  impreuna sau vorbim mai mult de o luna, am sentimentul ca-i cunosc atit de bine incit nu ma mai intereseaza! Am inceput a crede ca ceva nu e in ordice cu mine.Cind ma gindesc la casatorie sau la  o prietenie mai indelungata , ma tem.Cum va fi posibil sa-mi petrec intreaga viata alaturi de acelasi om? Dar nu-mi pierd speranta si cred ca voi intilni vreodata omul care sa-mi tina treaz interesul pentru totdeuna.!

 Nu ma pot compromite, pentru ca nu ma am decit pe mine.
Nu ma pot judeca , pentru ca ma iubesc prea mult.
Nu ma pot modela, pentru ca sint asa cum sint si nu ma schimb pentru nimeni.
Nu-mi pot umple golul din suflet, pentru ca exista ceva care ma nelinesteste.(poate un cineva)
Nu mai vreau sa cred in ceea ce nu mai exista , pentru ca asta prea ma face sa zbor si prea pierd legatura directa cu pamintul.
Si degeaba incerc sa ma conving ca nu exista dragoste, sentimente , afectiune , libertatea gindului si a mintii , pentru ca de fiecare data cind intelnesc ceva (pe cineva) ce-mi (care-mi) place ma doare stomacul, si am emotii ca la examene , si mi se inroseste pielea si imi zboara fluturi prin stomac!! :D
P.S de ce nu ma ascult, poate daca as face-o m-as intelege!