sâmbătă, 30 iulie 2011
“Un adevarat credincios este o ciudatenie, el are o dragoste suprema pentru Cineva pe care niciodata nu l-a vazut, ii vorbeste cu familiaritate, zi de zi, Unuia pe care nu-l poate vedea, el se asteapta sa mearga in ceruri pe baza meritelor Altcuiva, se goleste singur de sine pentru a fi umplut de Altcineva; recunoaste ca a gresit pentru a putea fi socotit drept; se coboara pentru a fi ridicat, este cel mai puternic atunci cand este cel mai slab, este cel mai bogat cand este cel mai sarac, cel mai fericit cand ii merge cel mai rau. El moare pentru a putea trai; pierde pentru a putea castiga; daruieste altora pentru a pastra pentru el, vede nevazutul, aude neauzitul si cunoaste necunoscutul.”
vineri, 29 iulie 2011
„A murit singur pentru ca se rusina sa telefoneze cuiva. Sau a murit cind se gindea la Alma. Ori poate cind nu se gindea la ea. Chiar nu-i mare lucru de spus. A fost un mare scriitor. S-a indragostit. Asta a fost viata lui“ (Nicole Krauss - "Istoria iubirii").
Istoria iubirii
“a fost odata un baiat care iubea o fata, iar risul ei era o intrebare pentru al carei raspuns ar fi meritat sa-si dedice intreaga viata. Cind au implinit zece ani, el a cerut-o de sotie. La unsprezece ani a sarutat-o prima oara. La treisprezece ani s-au certat si timp de trei saptamini nu si-au mai vorbit. La cincisprezece ani ea i-a aratat cicatricea de pe sinul sting. Iubirea lor era o taina pe care n-au impartasit-o nimanui”.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)