P.S prietenie neconditionata

undeva , intre cer si pamint , pe un pamint si sub un cer , un suflet asteapta la o rascruce de drum , un mic vrajitor , un adevarat prieten .
atunci cind ti se pare ca toate greutatile vietii ti se lasa in suflet, ca joci rolul unui personaj singuratic intr-o opera amuzanta, ca ai adunat toata roua de pe flori si toate lacrimile norilor ,atunci cind vrei sa vorbesti si nimeni nu te aude , cind vrei sa strigi in tacere cu soapte mute , cind orice speranta se transforma-n gheta cind ai nevoie de un zimbet , atunci iti cauti un prieten pe care ti-l vei lega de suflet.
eu mi-am gasit un asemea prieten . lui Marcel nu-i gasesti termen de comparatie in lumea intreaga , e unicul cu care pot zimbi fara motiv si daca e nevoie toata ziua , e unicul care ofera acea prietenie neconditionata, sincera , pozitiva si mereu vie .daca-i calc pe urme , exista mari sanse sa traiesc mai multe de 100 de ani :D si sa slabesc cite  1 kg in saptamina .
pina a-mi cunoaste micul meu prieten , traiam intr-o lume "moarta", fara viata , fara zimbete, fara nebunie, dar ce se intimpla acum?
acum sint fericita, zilnic ma navalesc mii de emotii pozitive, mii de culorii, mii de trasnai si lucruri extra amuzante :D

atita am avut eu a va spune , ca un prieten adevarat , face parte din tine , tu devii dependent de el si el de tine, tu il certi pe el si el pe tine, tu plingi pe umarul lui si el pe al , intr-un final va transformatii ambii in fluturi  si va intragostiti de aceeasi floare !!!
daca pina acum nu ati gasit acest vrajitor, nu incetati cautarile , pentru in aceasta lume totul merita un efort !!!

Doar un gand.....

Nu-mi amintesc cine a spus dar....avea atata dreptate!!!

"Sunt momente in viata cand oricum ti-ar sta corpul....sufletul ti-e in genunchi"....

Cu ce se maninca iubirea ? :D

Despre iubire fiecare isi are propria opinie . Care crede in ea si iubeste la nebunie , fara sa-i fie frica sa se arunce in acest uragan  , care zice ca nu exista decit pasiune si nimic mai mult, pina la urma fiecare are dreptul la libera exprimare .Intr-o zi stind in fata calculatorului , am primit un mesaj foarte ciudat , dar si curios in acelasi timp , de la un prieten bun de-al meu .Uitativa ce crede omul despre iubire :"A iubi inseamna a inceta sa traiesti pentru tine, a face ca toate sentimentele omenesti, teama, speranta, durerea, bucuria, placerea sa nu depinda decat de o singura fiinta; inseamna a te cufunda in infinit,a nu gasi nici o limita simtirii, a-ti inchina viata unei fiinte in asa fel incat sa nu traiesti si sa nu gandesti decat pentru a o face fericita; a turna maretie in injosire, a gasi alinare in lacrimi indurerate, placere in suferinta si suferinta in placere; adica a intruni in sine toate contradictiile." Dupa o asa convingere argumentativa cred eu ca cei care iubesc vor iubi mai infocat , iar cei care inca nu au gustat din acest sentiment , vor descoperi in ei dorinta de o face !!!bafta tututor si nu uitati "Lucrul lasat de azi pe miine asa ramine "v-am pupat

Nu sunt indragostit

Cum treci acum si apa e-n ruine,
si-ti este bine si imi este bine,
as vrea sa-ti spun, iubito, ca in tine
e vie vrerea ambelor destine.

Te voi iubi cu mila si mirare
cu intrebare si cu disperare,
cu gelozie si cu larma mare,
c-un fel de fardelege care doare.

Si jur pe tine si pe apa toata
care ne tine barca inclinata
ca vei ramane – dincolo de numar
si dincolo de forme, masti si vorbe -
a mea, de-a pururi, ca un brat in umar

De ce?

De ce dai voie vantului sa umble
Prin parul tau si sa ti-l ravaseasca?
E mangaierea lui, facute-n tumbe,
Mai calda, mai suava, mai cereasca?

Sunt degetele lui falfaitoare
Mai mestere in joc, mai fara numar
Cand te cuprind din cap pana-n picioare,
Cand iti dau jos buchetul de pe umar?

De ce lasi vantul ca sa-si puna palma
Oriunde vrea si,-ncolacindu-ti sanul,
Prin fustele subtiri ce zbor de-a valma,
Sa te priveasca cu-ochi blanzi, batranul?

De ce, cand te pandeste-ascuns prin iarba
Si vrea sa-ti sarute gura-n voie,
- In timp ce eu tanjesc cu plansu-n barba -
Pe el il lasi ... iar mie, nu-mi dai voie

(e o pozie dedicata celor care stiu sa citeasca si sa inteleaga poezia , nu e creatie proprie , dar imi place foarte mult . P.S multumesc Mihai

greseala

Iubirea nu este ceea ce crezi tu; nu este această violentă năzuinţă a tuturor simţurilor către o făptură vie; este aspiraţia sfântă către necunoscut a celei mai subtile părţi din sufletul nostru. (George Sand)

dincolo de orizont

Greseala oamenilor a fost ca niciodata nu s-au priceput sa se uite langa ei. Li s-a parut ca daca fericirea exista, ea trebuie sa fie inaccesibila sau, oricum, foarte greu de atins. Dincolo de orizontul lor.

Ai incredere...

Ai incredere ca esti acolo unde este locul tau, unde e nevoie de tine. Nu uita de posibilitatile infinite care se nasc din credinta in tine si in ceilalti. Foloseste darurile pe care le primesti, care iti sunt date, si da in continuare altora dragostea pe care o primesti. Fii multumit de felul in care esti tu, asa cum esti. Lasa aceasta intelepciune sa patrunda adinc, pana in maduva oaselor si daruieste sufletului tau cantec, muzica, dans, rugaciune si libertatea de a iubi. Asta exista pentru noi toti.

Patetic.

"Cand privesc mult timp un punct fix pe perete mi se intampla cateodata sa nu mai stiu nici cine sunt, nici unde ma aflu. Simt atunci lipsa identitatii mele de departe si cum as fi devenit, o clipa, o persoana cu totul straina. (...) Teribila intrebare ''cine anume sunt'' traieste atunci in mine ca un corp in intregime nou, crescut in mine cu o piele si niste organe ce-mi sunt complet necunoscute." M. Blecher.

Lecţie inutilă de logică

Aşa se-ntâmplă logic,
plecăm şi sosim undeva.
Plecăm pentru o clipă, pentru un ceas, pentru o viaţă,
poate nu trebuia să plecăm, dar problema nu-i asta,
ci faptul că sosim undeva, totdeauna sosim undeva,
poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie, nu sosim
unde-am vrut,
dar sosim undeva şi câtă vreme sosim undeva totul e logic,
chiar dacă logica şi fericirea sunt lucruri total diferite,
totuşi am plecat şi am sosit undeva,
am greşit drumul, dar am sosit undeva
dar când nu mai sosim nicăieri
totul devine ilogic. Spre ce ne ducem
dacă nu sosim nicăieri?

Poetul

"....si n-ai înteles ca poezia e în primul rînd o forma a sperantei....
Sa cînte ploile tocmai atunci,
Cînd avem cea mai mare nevoie de ele, cînd ne lipsesc si ne dor,
cînd soarele arde si mîinile miros a îndoiala,
cînd arbori de nisip se risipesc la cea mai mica adiere,
cînd amintirile au gust amar  si speranta e un cuvînt dificil
si cel care cînta ploile risca sa fie dispretuit si lovit...
pentru nebunia si curajul sau care cînta ploile,
care cînta torentele cînd oamenii ridica bratele
ramîn rastigniti în aer ca pe dealul Golgotei.
Cine sa anunte ploile....daca nu poezia ?!
Cine sa aiba curajul sa vada pe cerul gol
nori de ploaie...
....."
Octavian Paler

daca tu ai disparea

Dacă tu ai dispărea
Într-o noapte oarecare
Dulcea mea, amara mea
Aş pleca nebun pe mare.

Cu un sac întreg de lut
Şi-o spinare de nuiele
Să te fac de la-nceput
Cu puterea mîinii mele.

Lucru lung şi monoton
Să te înviez, femeie,
Eu, bolnav Hyperion
Hai şi umblă, Galatee !

Dacă tu ai dispărea 
Fi-ţi-ar moartea numai viaţă
Dulcea mea, amara mea
Aş pleca în ţări de gheaţă.

Să te fac din ţurţuri reci
Să te-mbrac în promoroacă
Şi apoi să poţi să pleci 
Orişiunde o să-ţi placă…

De-ai cădea într-adevăr 
În momentul marii frîngeri
Aş veni la tine-n cer
Să te recompun din îngeri.

Şi pe urmă aş pleca
Umilit şi iluzoriu
Unde este casa mea
O mansardă-n purgatoriu.

Dacă tu ai dispărea
Şi din rîsu-mi şi din plînsu-mi
Te-aş găsi în sinea mea
Te-aş zidi din mine însumï !(Adrian Paunescu)

N-am crezut.....

*“Iubirea este foarte rară. A cunoaşte sufletul unui om înseamnă a trece printr-o revoluţie, pentru că dacă vrei să cunoşti sufletul unui om trebuie să-l laşi şi tu să ajungă la sufletul tău. Trebuie să devii vulnerabil, total vulnerabil, deschis. E riscant. E riscant să laşi pe cineva să-ţi ajungă la suflet, e periculos, pentru că niciodată nu ştii ce îţi va face acel om odată ce va ajunge să-ţi cunoască toate secretele, toate ascunzişurile. De aici frica. De asta nu ne deschidem. Cunoaştem pe cineva superficial şi credem că ne-am îndrăgostit. Periferiile se întâlnesc iar noi credem că noi ne-am întâlnit. Dar de fapt nu este aşa. Nu eşti periferia ta. De fapt, periferia este graniţa unde sfârşeşti, ea doar te înconjoară ca un gard. Periferia este locul unde sfârşeşti tu şi începe lumea.” (Osho)

Un croitor neîndemânatic…

Niciun paradis nu e frumos ca acela pe care şi-l zugrăveşte omul în sufletul său. Raiul unuia poate să fie iadul altuia. Fericirea e clădită de închipuirea fiecăruia şi fiecare şi-o potriveşte ca o haină. Poate eu sunt croitor prea neîndemânatic. Şi poate că, din pricina aceasta, niciodată n-o să-mi găsesc haina râvnită…
(Liviu Rebreanu)