S-a gîndit cineva vre-o dată că atunci cînd refuzi ceva, o faci nu pentru că ţi-ar fi displăcut ci pentru că ţi-e frică. Refuzi pentru că nu poţi lăsa trecutului careva amintiri sau anumiţi oameni. Refuzi pentru că acceptînd vei ajunge să-ţi pară rău de ce ai făcut. Refuzi pentru că adevăraţii fricoşi, se respectă.
Şi acum s-o zicem tare şi apăsat. Fobia există şi ne dă bătăi de cap. Din cauza temerilor construim bariere pe care nu le putem depăşi, părem nebuni şi "ciobani", devenim banali şi inspirăm suspiciune.
De ce nimeni nu-l i-a în serios pe bărbatul care se teme de maşini sau de ce atenţia noatră nu se lasă măgulită de femeile care se tem de bărbaţi, de ce nu avem suficientă răbdare să-i ajutăm pe copiii care se tem de numere, de fulgere sau tunete. De ce ni se par mofturoşi oamenii care se tem de dentişti sau de căsătorie, de flori sau de străini, de imperfecţiune sau de gravitaţie. Sau şi mai simplu, există atîţia oameni cărora le e frică să iubească, le e frică să fie singuri?! De ce indiferenţa noastră întrece orice limită?
Tocmai eu întreb asta, cea mai bună etichetă. Eu, care habar n-aveam de suferinţele oamenilor şi mai ales de luptele lor interioare.
Nu credeaţi niciodată că grecul îl înfruntă pe grec, dar iată că se mai întîmplă.
Am fost azi să-mi i-au ceva de mîncare şi ce să vedeţi? Printre sutele de cutiuţe de ceai şi alte sute de cutii şi borcănaşe cu "ce doreşte inima unui student înfometat", am găsit, vă rog atenţie, ceai de sunătoare. Sună frumos, aveţi dreptate, dar asta nu e totul. Printre referinţe, era următoarea menţiune: generează şi întreţine starea de bine prin optimizarea balanţei emoţionale, reducerea stresului şi a depresiei, asigurarea relaxării mentale şi psihice, stimularea gîndirii pozitive, normalizarea somnului sub aspectul duratei şi a calităţii acestuia. Aveam toate motivele să cred că-i minunea minunilor întruchipată, numai ceai nu.
Mereu se întîmplă că lucrurile adevărate sunt cele de care te îndoieşti cel mai mult. Şi dacă ceaiul "mare minune" îşi permite să fie cel mai tare de pe rafturi, tu nu te poţi îndoi de puterea ta Omule. Tu, care porneşti războaie şi nu le mai poţi termina. Tu, care distrugi tot ce iubeşti mai mult pe unde mergi. Tu, care eşti pieton al aerului.
Tu, nu lăsa pe nimeni să-ţi fure aspiraţiile, pentru că te-ai trudit a le cred. Nu da un deget nimănui, fiindcă mai tîrziu vei fi nevoit să oferi întreaga mînă. Nu-ţi inventa boli şi nu te lega la cap dacă nu te doare.
De asta suntem oameni, pentru că avem raţiune şi inteligenţă, gîndim mult şi "prost", credem repede şi vindem şi mai repede. Şi cu toate astea eu cred că mofturia e o boală. Pe bune.
