sa gindim logic

Intr-o zi un profesor universitar s-a decis sa-si infrunte studentii. Asa ca i-a intrebat daca Dumnezeu a creat tot ce exista.
Un student curajos a raspuns ca da.
“Chiar tot?”, a intrebat profesorul.
“Da, tot!”, a raspuns studentul.
“Atunci Dumnezeu a creat si raul? Pentru ca raul exista!”, a replicat profesorul.
La acest argument studentul nu a mai stiut ce sa zica si a ramas tacut.
Profesorul era satisfacut de ocazia de a demonstra inca o data ca, credinta este doar un mit.
Deodata un alt student a ridicat mana si a spus:
“Pot sa va adresez o intrebare, domnule profesor?”
“Bineinteles!”, a venit imediat raspunsul
“Frigul exista?”
“Bineinteles!” A raspuns profesorul. “Nu ti-a fost niciodata frig?”
“De fapt, domule profesor, ma simt nevoit sa va contrazic: frigul nu exista. Stiinta fizicii ne spune ca frigul este absenta caldurii. Un obiect poate fi studiat doar daca acesta emite caldura deoarece doar caldura obiectului transmite energie care apoi poate fi masurata. Fara caldura, obiectul este inert, incapabil sa transmita semnale. Frigul nu exista. Oamenii au creat termenul de frig pentru a exprima lipsa caldurii”.
Studentul continua cu o alta intrebare:
“Dar intunericul?”
”Exista!”, vine raspunsul profesorului.
“Din nou gresit, domnule profesor. Intunericul este lipsa luminii. Putem studia lumina si stralucirea, dar nu si intunericul. Prisma lui Nichols ne arata variatia diferitelor culori si modalitatea in care acestea pot reflecta lumina in functie de lungimea de unda. Intunericul este termenul creat de noi pentru a explica lipsa luminii”
In final studentul intreba:
“Si raul, domnule profesor, raul exista?”
“Da!”
“Dumnezeu nu a creat raul. Raul este absenta lui Dumnezeu in inimile oamenilor, este absenta dragostei, omeniei si credintei. Dragostea si credinta sunt ca lumina si caldura. Ele exista. Absenta lor da nastere raului”
Acum era randul profesorului sa taca.


Morala: Nu te grabi cu concluziile, mai ales daca nu esti in stare sa ti le sustii argumentat. Graba de a oferi un raspuns nu inseamna ca automat ai avea si dreptate.

Importanta iubirii

O femeie iese din casã si vede 3 mosnegi cu barbã albã stând în fata casei. Nu-i cunostea dar, vazându-i supãrati, îi invita în casã sã manânce ceva.

"Sotul tãu este acasã?" – întreabã ei.
"Nu, este iesit."
"Atunci nu putem intra" – replicã ei.
Seara, când sotul se întoarce acasã, ea îi povesteste despre cei trei mosnegi.
"Du-te, spune-le cã am venit si pofteste-i înãuntru."
Femeia se duce si îi invitã.
'Nu putem intra toti în casã', replicã ei.
'Cum asa?' întreabã ea.
Unul dintre mosnegi îi explicã:
'Eu sunt BUNÃSTARE, el este SUCCES iar celãlalt este IUBIRE. Acum du-te si întreabã-l pe sotul tãu care dintre noi sã vina în casã.'
Femeia intrã în casã si îi spune sotului, care se bucurã.
'Ce bine!! In acest caz invitã-l pe BUNÃSTARE sã ne umple casa cu bunãstare!'
Sotia nu a fost de acord.
"De ce sã nu-l invitãm pe SUCCES?"
Nora îi asculta dintr-un colt al casei.
'N-ar fi mai bine sã-l invitãm pe IUBIRE? Casa noastrã ar fi atunci plinã de iubire!' – a sugerat nora.
'Hai sã ne ghidãm dupã sfatul norei' îi zice sotul sotiei. 'Du-te afarã si invitã-l pe IUBIRE sã ne fie oaspete.'
Femeia iese afarã si întreabã:"Care dintre voi este IUBIRE? Pe el îl invitãm sã ne fie oaspete."
IUBIRE porneste înspre casã. Odatã cu el se pornesc în urma lui si ceilalti doi.
Surprinsã femeia întreabã:
"L-am invitat doar pe IUBIRE. Cum de veniti si voi cu el?"
Cei trei mosnegi replicarã:
'Dacã l-ai fi invitat pe BUNÃSTARE sau pe SUCCES, ceilalti ar fi rãmas pe loc, dar de vreme ce l-ai invitat pe IUBIRE, unde merge el mergem si noi.'
Morala: Unde este IUBIRE este si BUNÃSTARE si SUCCES!!!!!! 

Gândește-te

Ai obiceiul de a păstra lucruri de care nu te mai folosești gândindu-te că într-o zi, cine știe, s-ar putea să ai nevoie de ele ? 
Ai obiceiul să strângi bani și să nu-i cheltui, cu gândul că poate vei avea nevoie de ei cândva? 
Dar în sinea ta...? Obișnuiești să păstrezi reproșuri, resentimente, tristețe, temeri ? 
Ai obiceiul de a aduna haine, încălțăminte, mobiă, ustensile și obiecte casnice pe care nu le-ai mai folosit de multa vreme ?
Nu mai face acest lucru! O faci in dauna prosperității tale!
E nevoie să faci loc, să lasi un loc gol pe care să-l umple lucruri noi în viata ta.
E nevoie să te dispensezi de tot ce este nefolositor în tine și în viața ta, ca să vină prosperitatea.
Forța acestui gol este cea care va absorbi și atrage tot ceea ce-ți dorești. 
Atâta vreme cât trăiești păstrând sentimente vechi și inutile, nu vei avea loc pentru noi oportunități. 
Bunurile trebuie să circule .....
Fă-ți curat în sertare, în dulap, în atelier, în garaj ....
Renunță la ceea ce nu mai folosești...
Ceea ce-ți ține viața-n loc sunt obiectele de care nu reușești să te debarasezi ... 
Atitudinea de a păstra lucruri care nu-ți mai folosesc este cea care iți taie elanul în viață. 
Cînd păstrăm ceva, luăm în considerare posibilitatea de a avea nevoie de lipsuri ...
Credem că mâine ne va lipsi acel ceva și că nu vom fi în stare să ne rezolvăm nevoile ...

Cu acest gând, trimiți două mesaje creierului și vieții :
Că nu ai încredere în ziua de măine ...
Și gândul că noul și mai binele nu sunt de tine...
De aceea păstrezi lucruri vechi și nefolositoare.

Câteva sfaturi?....
Dansează....Ca și cum nu te-ar vedea nimeni,
Iubește.....Ca și cum n-ai fost rănit niciodată,
Cântă.....Ca și cum nu te-ar auzi nimeni,
Trăiește......Ca și cum raiul ar fi pământ. 
Leapădă-te de tot ceea ce și-a pierdut strălucirea și culoarea...

Lasă noul să-ți intre în casă, și în tine!

O dragoste adevarata

Era o dimineaţă aglomerată la cabinet când, în jurul orei 08:30, intră un domn bătrân cu un deget bandajat. Îmi spune imediat că este foarte grăbit căci are o întâlnire fixată pentru ora 09:00. L-am invitat să se aşeze ştiind că avea să mai treacă cel puţin o jumătate de oră până să apară medicul. Îl observ cu câtă nerăbdare îşi priveşte ceasul la fiecare minut care trece.

Între timp mă gândesc că n-ar fi rău să-i desfac bandajul şi să văd despre ce este vorba. Rana nu pare a fi aşa de gravă. În aşteptarea medicului, mă decid să-i dezinfectez rana şi mă lansez într-o mică conversaţie.

Îl intreb cât de urgentă este întâlnirea pe care o are şi dacă nu preferă să aştepte sosirea medicului pentru tratarea rănii… Îmi răspunde că trebuie să meargă neapărat la casa de bătrâni, aşa cum face de ani buni, ca să ia micul dejun cu soţia.

Politicoasă, îl intreb de sănătatea soţiei. Senin, bătrânul domn îmi povesteşte că soţia, bolnavă de Alzheimer, stă la casa de bătrâni de mai bine de 7 ani. Gândindu-mă că într-un moment de luciditate soţia putea fi agitată de întârzierea lui, mă grăbesc să-i tratez rana, dar batranul îmi explică că ea nu-şi mai aduce aminte de 5 ani cine este el…

Şi-atunci îl întreb mirată: “Şi dvs.. vă duceţi zilnic ca să luaţi micul dejun împreună?“. Cu un surâs dulce şi o mângâiere pe mână, îmi răspunde:

“E-adevărat că ea nu mai ştie cine sunt eu, dar eu ştiu bine cine este ea“.

Am rămas fără cuvinte şi un fior m-a străbătut în timp ce mă uitam la bătrânul care se îndepărta cu paşi grăbiţi.

Mi-am înghiţit lacrimile spunându-mi în sinea mea: “Asta este dragostea, asta este ceea ce îmi doresc de la viaţă!… Căci, în fond, aşa este dragostea adevărată …nu neapărat fizică şi nici romantică în mod ideal.

Să iubeşti înseamnă să accepţi ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi şi ceea ce încă nu s-a întâmplat.”

      

 

Morala: Persoanele fericite şi împlinite nu sunt neapărat cele care au tot ce este mai bun din fiecare lucru, ci acelea care ştiu să facă ce-i mai bun din tot ceea ce au.
Viaţa nu înseamnă să supravieţuieşti unei furtuni, ci să ştii să dansezi în ploaie !!

Tu unde cauti fericirea?

Fericirea nu depinde de context, ci de caracter.
Ea nu e a celor ce au, ci a celor ce iau ce e mai bun din viata, a celor ce dau ce e mai bun din ei, a celor ce refuza sa vada ca paharul e pe jumatate gol sau ca poate trei sferturi din el s-a scurs. Sau, in cazuri cu adevarat nefericite, mai are doar doi stropi amarati de bine in el.

Ferice de cei ce privesc paharul “din perspectiva cerului”, adica de sus, de unde pare vesnic plin si nu din lateral, unde orice picatura lipsa e observata cu usurinta.
Ferice de cei ce canta, chiar daca suna fals, de cei ce danseaza, chiar daca nu stiu pasii, de cei care cad, iar apoi se ridica.
Ferice de cei ce nu invata pentru note, de cei ce sufera zambind, de cei ce observa florile prafuite ce cresc in mizeria de la coltul trotuarului, de cei ce plang gratie dragostei si nu singuratatii, de cel ce descopera o carte buna, de cei ce fac cadouri, de cei carora le place compania propriei lor persoane, de cei ce mananca fara sa numere caloriile sau sa privesca la ceas.

Ferice de cei ce nu uita ca viata e una singura, ca modul in care o traiesti are consecinte, ca paharul trebuie privit de sus si ca acesta e umplut de Dumnezeu.       
                                                     Morala: Poate ca ar trebui sa invatam cu totii ca viata este un cadou pe care trebuie sa-l apreciem si nu doar sa-l privim ca pe un bun ce ni se cuvine. Poate ca nu e prea tarziu sa invatam sa nu mai fim atat de egoisti.
Poate ca ar trebui cu totii sa incetam sa ne mai plangem de mila, pentru ca nici nu ne dam seama de ceea ce pierdem cu adevarat atunci cand ne dedicam viata acestui rol.

Depinde ce este important pentru tine!

Un băştinaş american şi prietenul lui treceau, in centrul oraşului New York, pe lângă Times Square in Manhattan. Era in timpul prânzului si străzile erau pline de oameni. Maşinile claxonau, frânele taxiurilor scârţâiau pe la colturi, sirenele zornăiau, sunetele oraşului erau asurzitoare.
Deodată, băştinaşul spune: "Aud un greiere!"
Prietenul sau spune: "Ce? Eşti nebun? Cum poţi sa auzi un greiere in gălăgia asta!"

"Nu, sunt sigur!" a spus el, "Am auzit un greiere!".
"E o nebunie," i-a răspuns prietenul.
Insa el asculta cu atenţie un moment si apoi se îndreptă, traversând strada, spre un ghiveci de ciment, in care creşteau nişte plante.
S-a uitat in ele, pe sub crengile lor si a descoperit un mic greiere.
Amicul sau a fost pur si simplu uimit.
"E incredibil! Cred ca ai urechi supraomeneşti!"
"Nu", a spus băştinaşul. "Urechile mele nu sunt cu nimic diferite de ale tale. Depinde ce vrei sa asculţi ."
"Dar nu se poate!" a spus prietenul. "N-as putea auzi un greier, in aşa o gălăgie."
"Da, într-adevăr," a venit replica. "Depinde ce este cu adevărat important pentru tine. Hai să-ţi arăt!"
A băgat mana in buzunar si a scos câteva monede, pe care, in mod discret, le-a scăpat pe trotuar. Atunci, in ciuda zgomotului şoselei aglomerate, care le surzea urechile, au putut observa pe o raza de 20 de picioare distantă, fiecare cap întorcându-se să vadă dacă banii căzuţi nu erau ai lor.
"Ai înţeles ce vreau să spun?" a întrebat băştinaşul american. "Totul depinde de ce este important pentru tine."

Morala: Ce e important pentru cineva nu inseamna ca e la fel de important si pentru tine. Depinde doar de tine stabilirea prioritatilor in viata ta!

Catelusul schiop

Un băieţel de 10 ani intră intr-un magazin de animale şi intreabă care-i preţul unui căţeluş.
Vânzătorul îi răspunde că preţul este între 30 şi 50$. Băieţelul bagă mâna în buzunar și scoate câteva monezi. Numără 2.70 $ şi apoi întreabă: “Aş putea vedea căţeluşii?”
Vânzătorul zâmbește,apoi fluieră și dintr-o încapere ies afară o căţea urmată de 6 căţeluşi frumoşi.
Al şaselea căţeluş rămase în urmă pentru că șchiopata.
Băieţelul întreabă: “De ce căţeluşul astă şchioapătă ?”
Omul îi răspunse că acesta s-a născut cu o problemă la picior şi va şchiopăta toată viaţa!
“Acesta-i caţeluşul pe care-l doresc”, a spus băieţelul cu bucurie în glas.
“Dacă asta e dorinţa ta, ţi-l dau gratis!”, spuse omul.
Copilul s-a suparat şi a răspuns: “Nu-l vreau gratis, preţul lui e la fel ca şi a celorlalţi căţei, vă voi da tot ce am la mine acum şi în fiecare lună voi plăti 50 de cenţi, până voi achita preţul lui intreg !”
“Eşti sigur că vrei acest căţeluş? Doar niciodată nu va putea fugi sau juca sau sări precum ceilalţi!”,spuse omul.
Băieţelul s-a aplecat, şi-a ridicat puţin pantalonul şi i-a arătat vânzătorului aparatul de fier ce-i susţinea piciorul strâmb.
“Nici eu nu pot alerga, de aceea acest căţeluş are nevoie de cineva care să-l înţeleagă!”
Ochii vânzătorului s-au umplut de lacrimi când i-a spus copilului:
“Mă rog şi sper ca fiecare căţeluş să aibe pe cineva care să-l iubească, aşa precum tu îl vei iubi pe acest căţeluş!”

Morala: În viaţă nu contează cine eşti, contează ca cineva să te preţuiască şi să te iubească necondiţionat! Un prieten adevărat este acela care soseşte în timp ce ceilalţi dispar!

Efectul de bumerang al vietii

Cineva a spus cândva: "Ce pleacă se și întoarce."

Numele lui era Fleming și era un sărman fermier scoțian. Într-o zi, pe când muncea, a auzit un strigăt de ajutor venind dintr-o mlaștină învecinată. Și-a lăsat uneltele și a alergat la mlaștină.

Acolo, plin de nămol, se afla un baiețel îngrozit care se lupta să scape. Fermierul Fleming l-a salvat din ceea ce urma să fie o moarte înceată șiîngrozitoare.

A doua zi, o trăsură luxoasă s-a oprit la ușa fermierului.

Un nobil elegant a coborât din ea și s-a prezentat ca tatăl baiatului pe care fermierul il salvase.

"Vreau să te plătesc", a spus nobilul. "Ai salvat viața fiului meu".

"Nu, nu pot să accept bani pentru ceea ce am facut," i-a raspuns fermierul refuzând oferta.

În același moment, fiul fermierului a aparut în ușa casei.

"Acesta este fiul tău ?" l-a întrebat nobilul.

"Da", a răspuns mândru fermierul.

"Hai să facem o afacere. Lasă-mă să-i ofer aceeași educație pe care o va primi și fiul meu. Dacă și el este ca tatăl lui, cu siguranță va deveni un om cu care să te mândrești."

Și așa a facut.

Fiul fermierului Fleming a urmat cele mai bune scoli ale vremii, a absolvit Scoala de Medicină St. Mary's Hospital Medical School din Londra și a ajuns cunoscut în lume ca Sir Alexander Fleming, inventatorul penicilinei.

Ani mai târziu, fiul nobilului care fusese salvat din mlaștină, s-a imbolnavit de pneumonie. Ce i-a salvat viața de data aceasta? Penicilina!

Morala: Muncește ca și cum nu ai avea nevoie de bani. Iubește ca și cum nu ai suferit niciodată. Dansează ca și cum nu te-ar vedea nimeni. Cânta ca și cum nu te-ar asculta nimeni. Trăiește ca și cum Raiul ar fi pe Pământ.

Și mai ales, să nu uiți să te bucuri de viață!!!

Povestea unui soricel

Un şoricel privi din crăpătura sa din perete şi îi văzu pe ţăran şi pe nevasta acestuia deschizând un pachet.

- “Ce mâncare să fi adus oare?” se întrebă şoricelul

Cu groază îşi dădu repede seama că era o capcană pentru el. Şoricelul se strecură cu mare grijă în curtea animalelor şi dădu alarma:

- “E o capcană în casă, e o capcană în casă!”

Găina cotcodăci şi se înfoie, ridică apoi capul şiîi spuse:

- “Domnule Şoarece, vad bine că acest lucru te afectează, dar pentru mine el nu are nici o relevanţă. Nu pot permite ca acest lucru să mă afecteze.”

Şoricelul se întoarse atunci înspre porc şi îi spuse:

- “E o capcană în casă, e o capcană în casă!”

Porcului îi fu milă de el, dar răspunse:

- “Îmi pare foarte, foarte rău, domnule Şoarece, dar tot ce pot să fac este să mă rog. Te asigur că te vei găsi în rugăciunile mele.”

Şoricelul merse atunci la vacă şi îi spuse:

- “E o capcană în casă, e o capcană în casă!”

Vaca îi spuse:

- “Vai! Domnule Şoarece, îmi pare foarte rău pentru tine, dar chiar nu este o urgenţă pentru mine.”

Şi aşa se întoarse şoricelul în casă, cu capul plecat şi cât se poate de amărât, pentru a înfrunta de unul singur capcana pusă de ţăran.

În chiar noaptea aceea în casă se auzi un zgomot, ca acela produs de o capcanaîn care s-a prins un şoricel.

Nevasta ţăranului se repezi să vadă ce s-a prins. Pe întuneric, ea nu îşi dădu seama că în capcană îşi prinsese coada un şarpe veninos. Şarpele o muşcă pe nevasta ţăranului.

Ţăranul o duse cât putu de repede la spital şi când o aduse acasă, ea mai aveaîncă febră.

Oricine ştie că cel mai bun tratament împotriva febrei este supa proaspătă de pui, aşa că ţăranul luă un cuţit şi se duse în curtea păsărilor ca să facă rost de principalul ingredient pentru supă.

Dar nevasta lui nu se însănătoşi, aşa că prietenele şi vecinele ei veniră să oîngrijească şi stăteau cu ea mai toată ziua.

Pentru a le da de mâncare, ţăranul fu nevoit să taie porcul.

Nevasta ţăranului nu se mai însănătoşi şi muri la scurt timp.

La înmormântare veni multă lume, iar ţăranul trebui să taie şi vaca pentru a-i hrăni pe toţi. Şoricelul se uita prin crăpătura lui din perete, cuprins de tristeţe.

Morala: Toti suntem intr-o calatorie numita viata. Atunci cand auzi ca cineva are o problema si crezi ca nu te priveste, adu-ti aminte ca atunci cand unul dintre noi este amenintat,cu totii suntem expusi unui risc.

Dragostea si nebunia

Demult, undeva pe Pamant, s-au adunat toate calităţile şi simţurile omeneşti.

Când Plictiseala a căscat pentru a treia oara, Nebunia, nebunatică ca întotdeauna, a propus:

- Hai să ne jucăm de-a v-aţi ascunselea!

Intriga si-a ridicat ispitită sprâncenele, iar Curiozitatea, neputând să se reţină, a întrebat:

-V-aţi ascunselea? Ce mai este şi aceasta? Este oare vreun joc?

Nebunia a explicat ca işi va acoperi ochii şi va număra până la un milion, în timp ce toţi ceilalţi se vor ascunde, iar când numărătoarea va lua sfârşit, primul ce va fi găsit îi va lua locul şi astfel jocul va continua...

Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat într-atât de multe tumbe, încat chiar şi Îndoiala s-a lăsat convinsă, ba mai mult, chiar şi Apatia cea mereu bosumflată şi neinteresată...

Insă nu toţi au acceptat să ia parte la această activitate. Adevărul a preferat sa nu se ascundă:

- De ce să mă ascund, dacă până la urmă tot voi fi descoperit?

Aroganţa a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul ca ideea nu îi aparţinuse), iar Laşitatea a preferat sa nu îndrăznească.

Unu, doi, trei, a început Nebunia să numere. Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca întotdeauna, s-a culcat in spatele celei mai apropiate pietre. Credinţa s-a înălţat spre cer, iar Invidia s-a ascuns in umbra Triumfului, care, prin propriile sale forţe, a ajuns în coroana celui mai înalt copac. Generozitatea aproape ca nu reuşea să se ascundă, fiecare loc pe care îl căuta părând să fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decât pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumuseţe! Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Ruşine. Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptate! Rafala unui vânt? Locul magnific pentru Libertate! In sfârşit s-a ascuns intr-o raza de soare. Egoismul, dimpotrivă, şi-a găsit un loc (pe care era sigur ca nu-l va descoperi nimeni), chiar de la început, insa numai pentru el. Minciuna s-a ascuns după curcubeu, iar Pasiunea si Dorinţa în craterul unui vulcan.

Neatenţia...pur şi simplu a uitat unde s-a ascuns...dar aceasta nu este atât de important!

Când Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu îşi găsise încă o ascunzătoare pentru că fusese atât de ocupată...până când a observat o tufă de trandafiri şi, profund impresionată, s-a ascuns intre flori. "Un milion!" a numărat Nebunia şi a început să caute.

Prima pe care a găsit-o a fost Lenea, la numai trei paşi. După aceasta Credinţa a fost auzita discutând cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si cu Dorinţa au fost văzute făcând vulcanul să vibreze. Intr-o secundă, ea a găsit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit sa fie căutat, căci a ieşit singur la iveală, dintr-un cuib de viespi. Mergând atât de mult, i s-a făcut sete, şi venind înspre lac, a descoperit-o pe Frumuseţe. Cu Îndoiala a fost şi mai uşor căci aceasta sta cocoţată pe un gard, neputând decide unde să se ascundă. Astfel i-a găsit pe toţi, Talentul - in iarba tânără, Frica - într-o peşteră întunecată, Minciuna - în spatele curcubeului, chiar şi pe Neatenţie, care a uitat pur şi simplu de joacă.

Numai Dragostea nu putea fi găsită. Nebunia o căutase in fiecare tufiş, fiecare râulet, pe piscurile munţilor, şi, când era aproape gata sa renunţe, a zărit tufa de trandafiri înfloriţi...Cu o ţepuşă ea a început sa îndepărteze crenguţele ghimpoase, când deodată auzi un strigăt ascuţit: spinii au împuns ochii Dragostei. Nebunia nu ştia ce sa mai facă pentru a-şi cere iertare, a plâns, a rugat, a implorat şi chiar s-a oferit să îi fie ajutor şi îndrumător.

Începând cu acea zi, DRAGOSTEA E OARBĂ ŞI NEBUNIA O ÎNSOŢESTE MEREU...

femei mature si femei imature

Aceasta nu este  o povestioară ca cele cu care v-am obișnuit,sunt de fapt niște texte scrise dePaulo Coelho pe care eu le-am găsit foarte interesante și am decis totuși să le postez aici pentru că și ele au un mesaj de transmis. Sper să vă placă! Enjoy!

- Femeile imature își păstrează agenda complet goală și așteaptă să le sune un bărbat. Femeile mature își fac propriile planuri și îi spun cu grație bărbatului pe care îl apreciază că este binevenit în acele activitați la care dorește să participe.

- Femeile imature vor să-l controleze pe bărbatul din viața lor. Femeile mature știu că, dacă bărbatul este cu adevărat al lor, controlatul este absolut inutil.

- Femeile imature il „verifică” pe bărbatul care nu le-a sunat. Femeile mature sunt prea ocupate ca să observe că el nu a sunat.

- Femeile imature încearcă să „înlănțuiască” un bărbat utilizând sexul. Femeile mature știu că numai sex-appealul de tip mental poate determina un barbat să vrea să te „înlanțuiască” el pe tine.

- Femeile imature falsifică manifestările plăcerii sexuale, ori așteaptă cuminți să termine bărbatul ceea ce face el acolo în mod egoist ori prostesc... Femeile mature, în aceeași situație, spun „Oprește-te”, se ridică, se îmbracă și pleacă.

- Femeilor imature le este frică de perioadele în care sunt pe cont propriu. Femeile mature apreciază aceste perioade și le utilizează ca timp prețios, în care poți realiza mari progrese personale.

- Femeile imature ignoră „baietii buni”. Femeile mature ignoră „baieții răi”.

- Femeile imature îl pot aduce pe un barbat la orgasm, femeile mature îl pot aduce pe barbat acasa.

- Femeile imature sunt permanent îngrijorate că nu sunt suficient de frumoase sau bune pentru un anume bărbat. Femeile mature știu că sunt suficient de frumoase sau suficient de bune pentru oricare bărbat.

- Femeile imature încearcă să monopolizeze tot timpul bărbatul lor. Femeia matura realizează că îi poate oferi liniștită spațiul de care are nevoie un bărbat - asta va face timpul petrecut apoi in cuplu chiar mai plăcut și special - și pleacă să se distreze cu proprii prieteni.

- Femeile imature gândesc că un bărbat care plânge este un bărbat slab... Femeile mature îi oferă acestuia un umar pe care să plângă și o batistă.

- Femeile imature vor să fie răsfățate și îi spun asta în mod răspicat bărbatului lor. Femeile mature îi „arată” bărbatului ce înseamnă răsfățul și îl fac să se simtă suficient de confortabil ca să poată răspunde cu reciprocitate făra teama că-și va pierde „bărbația”.

- Femeile imature sunt rănite de un bărbat și-i fac pe toți ceilalți bărbați să plătească păcatele aceluia. Femeile mature știu că ăla a fost doar UN bărbat.

- Femeile imature se îndragostesc și vânează obiectul afecțiunii lor până în pânzele albe, ignorând toate semnalele pe care le primesc și toate realitațile care nu se potrivesc cu iluziile lor dragi. Femeile mature știu că, uneori, cel pe care il iubești nu te poate iubi pe tine și își văd de viața lor mai departe, fără amărăciune și furie.

Morala:

"Lecțiile vin întotdeauna atunci când ești pregătit, iar dacă vei fi atent la semne, vei afla mereu ce-ți trebuie pentru pasul următor"