Trăim în vremea cînd cei mai frumoși ani s-au transformat în cei mai "foarte frumoşi"

"...Ori traiesc putin da ghine, ori mai mult, da ghine nu.

Eu d-o vorba, pentru mine, d-amu mi-am ales ce-am vrut,

Sa traiesc mai mult, da ghine..."

Pînă aici, toate bune şi frumoase. Toţi vor să traiască bine, aşa e corect şi aşa se cade, că doar cei care trec doar în vizită pe această planetă, se aşteaptă la o primire caldă din partea "gazdei". Bine vrea să trăiască cel care are venituri fabuloase pe lună şi bine vrea să trăiască şi cel care e nevoit să-şi împartă fărîma de pâine şi cei cîţiva metri pătraţi în care locuieşte cu încă cîteva persoane. Mai  bine vrea să trăiască cel care îşi permite în aproape fiecare concediu un iaht la Saint Tropez sau o casă de vacanţă corsicană  şi bine vrea să  trăiască şi cel care abia reuşeşte să-şi permită o mini-vacanţă la mare, într-un hotel de 2 stele. Bine se pare că trăiesc flăcăii care umblă în fiecare zi, din fiecare săptămână, din fiecare lună prin cluburi şi ajung să fie traumatizaţi de fătucile top-modele, îmbrăcate în haine mulate, care nu sunt niciodată caraghioase şi bine trăiesc, şi cei care încearcă din răsputeri să întreţină o relaţie modestă, să păstreze sentimente pure, să divinizeze iubirea şi să-i  onoreze sfinţenia. Foarte bine se simt gagicile care in fiecare sezon îşi  permit să-şi înnoiască garderoba şi cît de bine se simt cele care primăvara poartă în păr un bucheţel din cele mai plăpânde  flori, vara permit soarelui să le atingă uşor degetele picioarelor,iar toamna, toamna se lasă ciufulite de vîntul sălbatic, ca într-un sfîrşit iarna să le îngheţe năsucurile şi să le rumenească pomeţii. 

Mulţumiţi sunt cei care cu puţin efort sau cu mult noroc, sunt frumoşi, sunt tineri, sportivi, bronzaţi, fără multă minte, dar încrezători, fără multă şcoală dar cu bani, şi şi mai mulţumiţi sunt cei care ştiu exact ce trebuie să facă, pătrund în înţelesul lucrurilor şi nu rîvnesc ceea ce le lipseşte. 

Am obosit să văd fast-fooduri la fiecare colţ de stradă, mi-e lehamite să mai privesc afişele de peste tot cu fete aproape goale. Am o profundă stare de dezgust faţă de ăştia care se cred macho şi îşi permit să se poarte cu domnişoara lor, precum o fac cu o femeie uşoară. Îs plictisită să aud şuierături şi chicote la fiecare colţ, şi-"s sătulă pînă-n gât" de toţi artiştii ăştia care "colorează" prostii pe toţi pereţi. 

Trăim bine, ăsta-i adevărul!Iar dacă există vre-o problemă, atunci aceasta-i doar una de adaptare. În scurt timp vom adera la Uniunea GLAMOUR şi mai departe scapă cine poate.

“În Basarabia se vorbeşte româneşte, în Basarabia se simte româneşte, în Basarabia există cultură românească”

Interviu cu preşedintele Organizaţiei Studenţilor Basarabeni la Timişoara, Eugeniu Hodinitu

- Să începem cu începutul, în ce an a fost fondată organizaţia şi în urma cărui impuls?

- Organizaţia Studenţilor Basarabeni (OSB) este cea mai longevivă organizaţie din România formată desigur din studenţi basarabeni. A fost fondată pe data de 3 mai 2001, din impulsul firesc al basarabenilor de a se afirma pe plan cultural şi din nevoia de reprezentarea în spaţiul, şi în mediul academic timişorean. A fost un imbold şi pentru celelalte centre universitare de  a-şi crea organizaţii studenţi care s-ar ocupa de reprezentarea studenţilor şi de promovarea culturii noastre, aici în România, pentru că la acel moment  nu era foarte cunoscută starea politică, socială şi culturală a Basarabiei. Oamenii credeau că noi vorbim încă limba rusă acolo, acasă. Practic acesta a fost şi impulsul, era un strigăt de existenţă a Basarabiei!

- Să continuăm cu statistica şi te rog să-mi spui aproximativ cîţi studenţi din Republica Moldova vin în fiecare an la studii aici?

- Anual în România ajung cam 2000 de studenţi, însă în Centrele universitare din Timişoara  avem peste 50 de “boboci” în fiecare an. Sigur că numărul lor variază, cîte odată avem mai mulţi, cîte odată mai puţini, depinde şi de oferta făcută de universităţi Ministerului de Educaţie. Dacă ar fi să dau totuşi o medie, aceea ar fi de 50 de studenţi anual.

- Diferă numărul celor care vin în Vest cu cel din alte Centre universitare mari, cum ar fi Bucureşti, Iaşi sau Cluj?

- Da, sigur că diferă, pentru că Timişoara este  foarte departe de casă  şi acesta este, cred eu, unicul impediment care i-ar putea opri pe studenţii din Basarabia care vor să vină aici să-şi continue studiile. Avem un  număr considerabil mai mic faţă de cei care pleacă la Iaşi. De exemplu în acest oraş, anual vin cîte 200 de studenţi, la Bucureşti iar, peste 100. La noi, poftesc mai puţini, dar cred că vin cei mai aleşi, cei care sunt mai independenţi, mai liberi, mai siguri pe ei.

- Voi lucraţi cu studenţii, le cunoaşteţi ofurile şi aş vrea să-mi povesteşti care sunt principalele probleme pe care le întîmpină etnicii români aflaţi la studii aici, la Timişoara?

- Avem o activitate rodnică de 12 ani. O activitate cu proiecte, cu sesiuni de socializare, de identificare şi rezolvare a impedimentelor, iar asta ne-a ajutat ca în prezent  că nu întîlnim foarte multe probleme în rîndurile studenţilor basarabeni. Apar mici nelămuriri la cazare care se rezolvă pe parcurs, mai apar dificultăţi la angajarea studenţilor  în cîmpul muncii cu permisul de şedere, dar acestea sunt probleme de alt substrat. Nici nu vrem şi nici nu putem să  ne  comparăm cu alte oraşe în care greutăţile întîlnite de studenţii noştri sunt majore: fie plătesc căminul, fie nu au cazare, fie fac un an pregătitor de limba română. Noi stăm foarte bine la capitolul reprezentare şi avem o bază solidă pe care o putem solicita tot timpul. Universităţile ne cunosc problemele, pentru că noi purtăm un dialog constant, şi atunci nu pot apărea probleme mari, ci doar probleme de nişă care se rezolvă chiar atunci cînd se ivesc.

-  Care sunt cele mai importante trei obiective pe care le urmăreşte oragizaţia?

- Primul obiectiv şi cel mai important este crearea  unor relaţii bazate pe principii democratice între studenţi şi ceilalţi factori ai procesului de învăţămînt. Al doilea ar fi reprezentarea studenţilor, educarea noilor generaţii de studenţi şi elevi basarabeni în spiritul unităţii naţionale, şi ultimul ar fi stabilirea unor contacte şi legături, precum colaborări în scopul promovării unor interese comune cu asociaţii şi organizaţii asemănătoare din străinătate şi de aici, din România. Facem parte din Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti din România, suntem unica organizaţie studenţească basarabeană, membră a cea mai bună Federaţie Studenţească. Ne mîndrim cu aceasta, pentru că într-un fel este şi rezultatul muncii noastre asidue şi apolitice în mediul voluntariatului.

- Care sunt proiectele desfăşurate de Organizaţia Studenţilor Basarabeni care s-au bucurat de cel mai mare succes?

- Cel mai mare proiect al nostru este Festivalul cultural Zilele Basarabiei şi tot el se bucură de cel mai mare succes. E un proiect de tradiţie, spun asta, pentru că practic organizaţia gravitează  în jurul lui. Interesant este că prima ediţie a fost desfăşurată în 2000, iar organizaţia a fost înfiinţată în 2001. Festivalul a ajuns la a XIII-a ediţie, iar organizaţia a împlinit 12 ani. Pot afirma cu tărie că acest festival este piatra de temelie a ceia ce am ajuns să facem noi astăzi. Ca organizaţie am venit cu forte multe premiere pe piaţa proiectelor. Am fost primii care am sărbătorit Marea Unire a Basarabiei cu Patria Mama, am fost primii care am iniţiat Adoptă un Boboc, un proiect foarte mare de tutoriat, cu ajutorul căruia ghidăm elevii să-şi aleagă oferta de studiu chiar de pe băncile liceul, îi ajutăm la Consulate, le răspundem la toate întrebările, venind aici, noi îi întîlnim şi îi ajutăm să se acomodeze. Mai tîrziu acest proiect a fost preluat şi de alte organizaţii studenţeşti basarabene, însă nu şi-a păstrat numele.

- Acum cîteva luni aţi iniţiat proiectul “Donează o carte peste Prut”, ce presupune de fapt acest proiect?

- Într-adevăr este un proiect în desfăşurare. Ideea o avem de mult şi cred că toate generaţiile de studenţi care au fost  în OSB au făcut donaţii mici de carte. Ţinînd cont de perioada prin care trece Basarabia acum, adică schimbarea conducerii şi culorii politice, noi ne-am gîndit să facem o donaţie şi să creăm un proiect  prin care am putea strînge carte românească şi am putea-o trimite dincolo de Prut, în localităţile în care nu există fond de carte  sau în bibliotecile în care există cărţi însă sunt în grafie chirilică. Am reuşit să adunăm aproape 3500 de bucăţi, ne bucurăm de o susţinere destul de mare din partea donatorilor. Cred că la sfîrşitul lunii august vom duce donaţia în Basarabia, deja avem stabilite cîteva sate în care trebuie să mergem. Ne-am propus să strîngem 10.000 de cărţi şi cred cu tărie că vom reuşi fără mari eforturi, pentru că lumea este foarte deschisă la acest act de caritate. E un proiect frumos care îţi lasă un zîmbet pe buze, cînd vezi oamenii bucuroşi care donează emoţii, nu poţi să te opreşti, trebuie să le transmiţi mai departe, să le duci acolo unde este nevoie de ele.

- Spuneai mai devreme că organizaţia a fost fondată în 2001, iar prima ediţie a Festivalului Zilele Basarabiei a avut loc în 2000. Cum crezi, ce i-o fi determinat pe studenţii de atunci să pună pe picioare un asemenea festival?

- Festivalul Zilele Basarabiei a fost o provocare majoră  pentru studenţii din acele vremi. În 2000 cînd a fost prima ediţie, totul s-a rezumat la un simpozion desfăşurat în Aula Magna a Universităţii de Vest, unde au fost prezente personalităţi, atît din Republica Moldova cît şi din Timişoara. Acolo practic s-a început descoperirea unui nou drum care duce spre lumină, acolo pentru prima data, după mult timp s-a discutat despre ieşirea Basarabiei de sub stăpînirea comunismului. Era o necesitate firească, deoarece imaginea studenţilor  basarabeni era foarte distorsionată , existau foarte multe stereotipuri şi prin acest festival, prin oamenii care au fost implicaţi, prin subiectele abordate, prin trupele invitate pentru a concerta, se dorea lichidarea acestor modele, demonstrarea şi readucerea în vizorul publicului din toată ţara românească că în Basarabia se vorbeşte româneşte, în Basarabia se simte româneşte, în Basarabia există cultură românească. A fost un strigăt, o demonstraţie care a întărit idea că noi existăm, că şi la noi se face cultură şi că nu suntem deloc diferiţi.

- O ultimă întrebare, la Timişoara mai există şi o altă organizaţie formată din basarabeni, Organizaţia Tinerilor Basarabeni. Nu aţi încercat să colaboraţi împreună niciodată?

- N-aş spune că la Timişoara există o a doua-a organizaţie a basarabenilor, pentru că Organizaţia Tinerilor Basarabeni, este de fapt o aripă a Partidului Democrat Liberal, fiind formată din studenţi basarabeni care s-au implicat în PDL. Noi suntem o organizaţie cu principii verticale, nu acceptăm politicul şi nu lucrăm cu politicul, şi atuni nu cred că avem interese comune cu această organizaţie. Oricum organizaţie e prea mult spus, pentru că nu am prea văzut nici o activitate de-a lor în afară de o tabără pe care au organizat-o acum cîţiva ani. Nu intră în scopurile noastre şi nu putem colabora cu entităţi politice.

- Îţi multumesc că mi-ai acceptat invitaţia şi îţi doresc atît ţie cît şi organizaţiei mult succes în continuare şi multă putere în a vă duce la bun sfîrşit toate proiectele!