Cineva spunea că omul trebuie să fie un artist al muncii, adică să pună în ea ceva din personalitatea sa-cu bucurie şi entuziasm şi avea mare dreptate.
Am fost educată într-o familie de profesori şi vă daţi seama că de mică mi se zicea că în viaţă trebuie să fii OM,trebuie să respecţi, să ajuţi ,să ştii ce şi cînd să vorbeşti, să ştii să te bucuri şi să suferi împreună cu aproapele tău, să dărui acea energie colosală pe care uneori trebuie să o păstrezi doar pentru tine. Lucruri aparent simple, dar care necesită multă muncă ! Şi ce ciudat mi s-a părut că lumea astăzi s-a transformat într-un teatru de orgoliu şi de rătăcire, plină de lenoşi care vorbesc despre muncă, despre valori şi slavă.
Nicolae Dabija afirma:”Omul e o potaie în devenire.Fii cîine –muşcă, latră,scheaună,gudură-te dacă vrei să supravieţuieşti” , dar noi azi am întrecut toate graniţele posibile,pentru că omul este cineva şi în acelaşi timp nimeni, omul încearcă să cucerească universul, nedîndu-şi seama că universul cucereşte omul , că e imposibil chiar el să croiască legile în toate şi la orice oră. Şi aşa începe sinuciderea blîndă numită, Cucoana Lenea.
Ea, lenea, e mai dulce decît fapta,dar munca e mai ascuţită şi cînd mă gîndesc că am sintetizat atît de multă gramatică ca să ies învingătoare din lupta cu lenea.
Toţi avem slăbiciuni care nu ne fac cinste, dar sînt ale noastre.Cînd lenevesc eu îmi pare că toată lumea leneveşte cu mine şi sînt mai mulţumită decît credeţi,dar în momentul în care conştientizez ce mult valorează timpul pe care îl pierd visînd,pentru că lenea asta face, visează,mă înspăimînt şi îmi promit că nu se va mai repeta.
Dumneavoastră credeţi că lenea n-a ucis pe nimeni? Ei bine, aflaţi că nu e aşa. Dacă ar fi cineva să moară din pricina lenii să ştiţi că eu aş fi prima.
Imaginaţi-vă că eu, Luminiţa Sandu, nu m-aş pregăti cîtuşi de puţin la seminarul dumneavoastră,din cauza lenii desigur, ce s-ar întîmpla atunci? M-aţi pica , nu? Aflaţi că asta m-ar omorî, pentru că ştiu că munca îşi merită efortul. Şi de cîte ori mă gîndesc la asta ,îmi amintesc că visele nu se risipesc, visele nu pot zbura, dacă nu le dai aripi. Trebuie să muncesc în fiecare zi pentru a nu mă dezamăgi pe mine , apoi pe părinţii mei ,Oamenii care şi-ar da şi haina pentru ca mie să-mi fie bine. Spuneţi-mi ,cum aş pute să-i decepţionez? Oare nu mi-ar fi lene să fiu leneşă?Oare nu mi-ar fi ruşine?
Mă uitam azi în jurul meu şi vedeam numai oameni maturi. Se presupune că şi eu sînt unul dintre ei,dar nu mă simt aşa.Prea mult mi-am iubit copilăria !Oricum maturitatea mă coplică şi mai mult, gîndesc raţional şi îmi calculez fiecare clipă pierzîndu-mi astfel viaţa. Sînt conştientă că a munci e o artă,dar fiecare artă mai e cuprinsă de un destin.Dacă ai fost înţelept cu viaţa şi ai căpăta un destin magic ,atunci şi arta de a fi om muncitor, harnic, sincer , demn şi responsabil e strălucitoare.
Prin muncă luptă pentru ceea ce vrei şi pentru ceea ce e al tău. Obţine ce vrei, chiar dacă te costă mult, mult mai mult decît poţi oferi.Fă ce vrei, cînd vrei şi cu cine vrei , dar nu uita că eşti Omul iubitor de muncă.
Numai în momentul cînd vei simţi că mulţumirea de sine te domină, te face neputincios în faţa naturii, atunci victoria este a ta...
De cînd m-am născut am dorit să devin artistul mistuit de muncă.Am învăţat să rostesc cuvinte ce bucurau auzul părinţilor şi am muncit pentru asta.
Am învăţat primii paşi pentru valsul vieţii mele , am muncit şi aici.
Am luat un creion din geanta mamei şi văzînd că el lase urmele pe care eu le doresc , am mînjit toate hîrtiile, şi aici a fost nevoie de muncă.
Rupeam hainele mamei şi făceam rochii la păpuşi, muncă şi asta a fost.
Încă nu cunoşteam literele,dar priveam la cărţi şi încercam să le reproduc , mare era minunea care mă ajută să reuşesc . Ei ,cei mari ,abia acum înţeleg că tot ce făceam atunci m-a pregătit pentru acum.Nu mi-e frică să muncesc, pentru că eu nu ştiu ce-i aia lenea.
Suferă .Mori, dacă trebuie .Bucură-te , dacă ai un motiv.Ridică-te atunci cînd ai căzut şi cazi atunci cînd ţi se cere.Dar fii ceea ce trebuie să fii:un OM!
