Saruta-ma de dragobete ...

La 24 februarie tradiţia populară menţionează sărbătoarea Dragobetelui. Numit şi Cap de primăvară, el marchează, simbolic, trecerea dintre anotimpuri, dintre frig şi cald, întuneric şi lumină. Iar cum orice început este plin de speranţă, Dragobetele face inimile tinere (sau mai trecute prin vaţă ) să tresară. Cunoscut drept protectorul iubirii (echivalent astfel cu Eros sau Cupidon), el este fiul Babei Dochiei. În alte variante (nu trebuie uitat că poveştile şi credinţele populare româneşti formează de fapt un lanţ viu, cu nenumărate posibilităţi prin care realul prinde chip în lumea fantastică), Dragobetele este un simplu păstor care o însoţeşte pe Dochia în călătoria ei pe munte. Nu de puţine ori Dragobetele poate fi întâlnit şi în chip de Năvalnic, un fecior frumos ca soarele de pe cer care suceşte minţile atât fetelor tinere, cât şi a celor aşezate la casele lor. Pentru a-l pedepsi, şi readuce astfel viaţa satului la cursul firesc, Maica Domnului l-a transformat într-o floare... de dragoste. Fetele o purtau în sân pentru ca peţitorii să le treacă pragul casei. 

Introducere

Nu există ființă în această lume, care să nu fi simțit vreodată cum prind viață în interiorul său fluturașii ce prevestesc un sentiment deosebit de frumos...
Sentiment ce te face să vezi lumea în culori mai frumoase, mai pregnante, sentiment, care îți dă curajul să trăiești mai departe și să învingi greutățile, sentiment care uneori îți schimbă radical viața îți deschide noi orizonturi, sentiment, care a stârnit sute de războaie în trecut și care minunează prin magnifica sa exprimare în prezent.

Acest sentiment este DRAGOSTEA !

Iar dacă simți și tu cum sufletul prinde aripi și vrei să zbori, ca să fii alături de persoana dragă, dar nu ai curajul să o faci, spune-o aici, fii sigur că mesajul tău va fi auzit!

Și chiar dacă i-ai spus de o mie de ori, mai spune-i o dată, căci acest minunat sentiment merită să se fie făcut auzit de fiecare!