Toamna se manifestă diferit pentru fiecare în parte şi oameni fiind, ne putem înşela, putem înţelege eronat, putem pierde bucuria de a trăi tot căutînd garanţiile care ne-ar asigura ca mici sunt şansele de a cădea în capcanele aceluiaşi OM.
Pentru cîţi dintre noi, toamna este o icoana a durerii?!Pentru cîţi dintre noi, toamna aduce deziluzii?! Cîţi dintre noi, toamna asta ar da "un regat pentru un cal"?! Zadarnică mi-e curiozitatea, oricum nu vreau sa ştiu răspunsuri.
Am învăţat atît de frumos să ne lăsăm inimile lovite de bătăi neîndrăgostite încît am uitat că avem piciorele din lut, iar răceala apei şi violenţa vîntului ne-ar putea distruge. Am învăţat să ne mîndrim cu defectele noastre, pentru că am înţeles că datorită acestora suntem iubiţi. Am învăţat să fim sinceri, multiplicîndu-ne astfel personalitatea. Am învăţat să ne petrecem serile făcînd lucruri inutile şi ruşinoase, iar zilele lăudîndu-ne cu victoriile incredibile. Am cel mai mare dispreţ faţă de aceste învăţături, pentru că nu le pot înţelege din punct de vedere spiritual. Şi dacă desconsiderarea e un păcat, sunt o păcătoasă...dar mai gîndesc în termenii demnităţii!
Mi-e toamnă şi lumea devine mai frumoasa, iar ochii mei învaţă să strălucească în acest anotimp...
Fascinant!
RăspundețiȘtergeremultumesc !
RăspundețiȘtergere