La mulţi ani... pentru mine!

Martie este luna în care simţim răsfăţul şi cunoaştem alintul. Luna în care pielea noastră a furat aroma florilor, ochii-albastrul şi seninul cerului, părul-curbele şi rebelitatea valurilor, privirea-razele soarelui şi duritatea diamantului, zîmbetul-blîndeţea porumbiţei. 

În această perioadă perfecţiunea noastră e văzută mult mai profundă, pentru că primavara se identifică cu veşnicia, iar veşnicia cu chipul Femeii.

În fiecare an, Martie ăsta îmi oferă dublă sărbătoare şi teoretic ar trebui să fiu de două ori mai fericită, de două ori femeie, de două ori mai suverană. 

Dumnezeu a hotărît să îmbie mult prea frumos "Ziua internaţională a Femeii" cu Ziua în care mama mi-a dat lumină în ochi , ziua mea.

Am făcut 19 ani şi mă simt curtată de acele sentimente renascentine, pasionale, într-un cuvînt mă simt mult mai bine. Aerul acesta de om responsabil, important, independent a atins stînca personalităţii mele.

Voi toţi mi-aţi cîntat prea frumos de ziua mea, încît nici acum nu pot uita surprizele pe care nici măcar să mi le imaginez nu aş fi reuşit, mesajele care m-au abundat întreaga zi şi avalanşa de căldură sufletească pe care mi-aţi oferit-o.

Şi pentru prima dată în cei 19 ani am înţeles că merită să trăieşti chiar dacă de cele mai multe ori viaţa îţi lasă plumb în ochi şi gri în inimă. Credeţi-mă, merită să-ţi vezi plitiseala, să-ţi simţi momentele tale de glorie şi clipele în care raţiunea îţi cedează, momentele în care îţi afli adevărata valoare şi marele rol pe care îl joci în viaţa altor persoane... şi credeţi-mă că veţi rămîne uimiţi!

Momentele de prietenie oferite mi-au triplat intensitatea emoţiilor, pentru că oamenii care mi-au urat "La mulţi ani!' au fost mult prea mulţi. Voi m-aţi ajutat să mă simt importantă, m-aţi determinat să cred că merit, mi-aţi aruncat cea de-a 19-a aniversare în pînza eternităţii şi cred că  pîna una alta, va fi unica memorabilă !

De 18 ani mă bucur de cele mai neînsemnate aniversări, de 18 ani în ziua asta atît de lungă, unii "actori sociali" mă dau uitării, mă tot amînă, iar culmea nebuniei e că anul acesta chiar nu mă aşteptam ca rezultatul să fie diferit.

M-aţi transformat în păpădie, m-aţi ajutat să zbor neavînd aripi şi să vorbesc în marea lipsă a cuvintelor.

Mi-aţi oferit momente unice, momente în care am simţit forma şi starea fericirii, momente importante pentru mine şi nesemnificative pentru voi.

Eram atît de simplu fericită încît mi-aş fi dorit ca  în fiecare zi de atunci încolo să fi fost sărbătorita.

Datorită vouă am renunţat la cariocă şi la calendar, de acum nu-mi mai programez bucuria de a trăi.

...Şi mai am o singură datorie. Aceea de a mulţumi!
P.S Mulţumescccc celor care mi-au cîntat de ziua mea!