O altă " pînză de păianjen".

"Pînză de păianjen" este romanul care se poate lectura fără oprire. Cei care deja l-au citit înţeleg ceea ce spun, cei care nu , nu au decît să o facă.
Aş putea critica şi această carte, dar nu cred că-s tocmai eu persoana potrivită. Las să o facă alţii mai îndrazneţi şi mai curajoşi.
E o lucrare care chiar dacă se bazează pe ficţiune , prea mult se identifică cu realitatea, pare a fi o autobiografie. Şi atunci mă tot întreb cum Dumnezeu să permiţi şi să nu observi că în jurul tău se ţese o pînză sinistră de păianjen, cum să te laşi chiar atît de purtată de val, cum să nu poţi deosebi utilul de inutil, şi plăcutul de obligalie. Oricare ar fi răspunsurile, cert este că Cella Serghi, autoarea romanului, este o luptătoare , este o femeie sinceră pînă la cruzime şi cuceritoare, este omul care a acceptat regulile înainte să înceapă jocul şi totuşi le încălca ori de cîte ori îi ceda firea, ori de cîte ori ispita i se aşeza pe umăr. Ea a sărit mai sus decît umbra ei şi asta a aruncat-o direct într-o pînză. Pînză împletită cu multă pasiune, sensibilitate, intrigă, solidaritate, feminism, voinţă şi ambiţie, pînză de păianjen.
Titlul lucrării  joacă un rol minim în toată povestea asta, pentru ca el se sugerează indirect pe parcursul întregii creaţii. Cert este că noi toţi trăim poveşti , toţi sîntem muşte care din neatenţie rămîn în captivitate, tot încîlcindu-se într-o pînză de păianjen. Totul ete pregătit, iar prezeneţa noastră este aşteptată.
O fi cam incult romanul asta , plin de gafe , de nesinceritaţi, de înşelătorii dar  realitatea este desenată fără mască, e aşa plicticoasă, crudă, rece , sumbră şi neagră cum o putem simţi oricînd, oriunde, oricum.
Avem dreptul să spunem  că nu e educativ cîtuşi de puţin, avem acest drept şi avem şi dreptate, dar un lucru putem învăţa din povestea asta reală, trăită şi rezumată, să nu ne complicăm cînd nu ne-o cere nimeni, " să nu ne legăm la cap fără să ne doară", să ne repetăm mereu că " familia mea începe cu mine" şi chiar dacă rădăcinile nu îţi sunt chiar atît de puternice şi de sănătoase cum ti-ai dori , să nu uiti că tu poţi să fii altfel, poţi să schimbi mersul lucrurile, ai acest drept fără a fi judecat. Mai e nevoie să înţelegi că poţi să ai lucru bun, să fii tu bun în ceea ce faci şi totuşi şeful dacă e şef , poate fi nebun.
Nu căuta şi nu visa la mai mult decît poţi duce , pentru ca rişti sa fii înghiţit.
Nu rîvni nimic de la apropiaţi şi pieteni , pentru că adevărata fericire nu e asta.
Nu  te juca cu oamenii  atîta timp cît în  sufletul tău e numai dezordine.
Suportă viaţa cu gîndul treaz şi vorba aceea, "nu e necuratul chiar atît de negru".
Nu ocoli şi nu fă popas , atunci cînd ştii exact unde vrei să mergi, pentru că te întrec alţii care nici habar n-au încotro se îndreaptă.

Fă ceea ce-ţi place, iubeşte ceea ce vrei, traieşte-ţi zilele după bunul tău plac , gîndeşte cum vrei , lasă-te cuprins de pasiune şi nu te crede niciodată un om pierdut , pentru ca nu ai cum să fii atîta timp cînt ai memorii, ai mofturi, eşti îndrăgostit şi romantic, faci gafe şi dezvăluiri , cauţi un sfîrşit frumos pentru povestea ta.