Generatia in blugi plinge deasupra cartii tale ,Poete!

Ce frumos sa fii om in floarea virstei si totusi sa mai ai o “Tema pentru acasa” si sa mai ramina si nepregatita.

De mult nu mai citisem , de mult nu- mi mai hranisem sufletul cu ceva .Dar iata ca Nicolae Dabija a stirnit neliniste si curiozitate in propria-mi fiinta .

De citeva zile cartea sedea pe masa , nu o citeam din lipsa de timp , sau poate chiar din lipsa de dorinta . Dar odata deschisa nu am mai putut-o inchide .Cartea asta are ceva mirific si sfint , simplu si mustos, vis si realitate. De doua zile citesc , aproape fara intrerupere , pentru ca puteam face din Ea apa cind sete i-mi era  si hrana cind foamea ma lovea.

Citesc ……….(o fac mereu cu voce tare , imi place sa ma ascult) , dar simt ceva care ma domina , care ma nelinisteste , care ma pune pe ginduri si ma face neputincioasa, care imi da viata si care ma omoara,dar nu ma opresc…..citesc.

Tocmai acum cind credeam ca miracolele nu mai exista , ca dragostea a murit odata cu Romeo sau cu Eminescu , tocmai acum au prins viata in Mihai Ulmu si Maria Razesu si miine cu siguranta le voi descoperi si in mine , doar miracolele exista in noi .Orice adolescent se poate regasi in aceste doua persoanje, atit de educative ,reale si puternice in acelasi timp.

Eu vad o lume in acest roman , un fir de nisip, o raza de soare , o adiere de vint ,un vint si mai puternic, un fulg de nea , o picatura de ploaie sau de roua, o frunza , o lacrima , un zimbet , o suferinta si un optimism fara limita.

Ei au visat si au sperat , ca orice adolescent cu suflet rebel ,dar nu numai, asta era tot ceea ce le provoca gustul pentru viata , tot ceea ce ii insufletea si ii facea cu adevarat fericiti.

Azi toti au de toate si tot astazi ei se socot fericiti, ca mai apoi sa constientizeze ca de fapt nu au nimic si sunt nefericiti, iar eroii romanului nostru, nu aveau nimic , dar aveau de fapt totul.Totul pentru a fi fericiti.

In ceea ce-i  priveste sa ninga tot anul si sa se puna intre ei mii de gardieni ,oricum si-au ascuns sentimentele in suflet.

Pina nu demult credeam ca dragostea exista numai in carti , se prea poate ca ea sa nu existe in alta parte ………dar in urma lecturarii acestui roman care m-a impresionat pina la lacrimi  am vazut si am puterea de a crede ca “numai un om care iubeste cu adevarat e capabil de acea jertfa de sine care de multe ori nu tine de ratiune si nu cunoaste limite.Aceasta iubire cit cerul si pamintul , cit viata si moartea , parea pregatita sa suporte dureri si lipsuri , suferinte si umiliri…”

Multi , foarte multi s-au jucat cu cuvintele pentru a fauri ceva frumos si maret , ceva sfint si cutremurator , ceva care sa porneasca de la inima si sa ajunga la inima , putini au reusit ,dar au fost si Oameni care au iesit triumfatori.
Am hotarit sa scriu  pentru ca cum spusesem mai sus , aceasta a fost prima carte care m-a impresionat pina la lacrimi si m-a cucerit pina in adincul inimii.

Da , sint sentimentala si visatoare , ma domina ceea ce simt , nu ceea ce gindesc , sunt tare nerealista , dar sa plingi si sa treci printe rinduri cu lacrimi in ochi si cu o durere care simti ca-ti mistuie sufletul e mult , e mult prea mult pentru un simplu cititor, pentru un muritor de-a rindu.

Nicolae Dabija nu a cautat divinul pentru a exprima frumosul , ci a cautat frumosul pentru a se inalta catre divin.

Multumesc ,Poete, pentru ca ai scris , pentru ca ai fost sincer , pentru ca ai stiut cum sa ajungi in inima cititorului, pentru ca m-ai facut sa pling , pentru ca m-ai facut sa descoper sentimente si trairi pe care le uitasem ori poate nici nu le descoperisem inca , pentru ca m-ai facut sa iubesc viata  si sa                       ating steaua de neatins ,  pentru ca m-ai facut sa ma apreciez la justa valoare, pentru ca m-ai facut sa cred in povesti (mult prea reale), pentru ca m-ai facut sa-i iubesc pe Mihai si pe Maria , pentru ca de la Dumneata am invatat sa fiu optimista si sa cred in destin, sa-mi pastrez sperantele si sa visez cu ochii deschisi .

Tot din “Tema pentru acasa “am invatat sa tind spre bine , spre ideal, sa sufer, sa ma bucur , sa ard , sa cad , sa ma ridic si  sa  fiu , pentru ca sint OM.