E "naiv"să fii o stea.

Niciodată să nu-ţi pară rău că te-ai născut stea. Nu-ţi pune prea multe întrebări, pentru că răspunsurile nu-ţi vor servi la nimic, ci doar mulţumeşte-te cu vîrsta sufletului tău, mulţumeşte-te cu simplul motiv că dispariţia ta ar fi inadmisibilă.
E "naiv" să fii o stea, pentru că stelele au învăţat să cadă.
 Adevărul e că tot ceea ce le e străin, le duce la pieire.


Credeam că stelele nu cad niciodată, credeam că nimic nu le poate opri din calea lor, credeam că dacă ai prinde-o în căuşul palmei ai încerca să-i sporeşti fericirea, să-i măreşti personalitatea, să-i înăbuşi urletul. Dar "TU" nu faci altceva decît s-o determini să creadă că s-a născut la casa de nebuni, că din pleiadă a învăţat ce a învăţat şi a făcut ce a făcut, că" e corect faţă de tine să dovedeşti că eşti mai puţin, înainte de a dovedi cît de multe poţi fi".
 De ce tocmai tu ai tulburat liniştea unei stele? chiar dacă cînd te uitai la ea te simţeai pe tine, simţeai liniştea,  simţeai căldura mîinii ei chiar dacă nu i-ai atins-o niciodată.
Ţi-a zis că eşti rău de foarte multe ori, dar eşti aşa pentru că nu poţi fi bun, pentru că ţi-e frica  ca umbra ei să nu redevină fiinţă, pentru că nu vrei să te pierzi niciodată, pentru că nu-i vei putea îndrăgi nebunia.
De atîtea ori s-ar fi abătut din drumul ei - pentru tine, cel care nici nu meritai. Ar fi renunţat la strălucire, pentru   ca fiind alături de tine să şi-o poată cîştiga din nou. S-ar fi dezis de viaţa unei stele, pentru că trăirile tale erau mult mai umane.
Ar fi  vrut să-ţi poată înţelege limitele din momentul în care te-a văzut. Ar fi vrut ca primăvara ei s-o întîlnească pe a ta. Ar fi vrut să facă parte din lumea-ţi, chiar dacă tu o priveai pe dos. Ar fi vrut ca totul să depindă de voi, dar tu ai fost cel care a citit verdictul:"Totul depinde de mine" şi ţi-a respectat alegerea ,maestre!
Nu pretinde că te cunoaşte, dar este o stea şi asta îi oferă superioritate. Toate acţiunile tale cuvinte sînt pentru ea, care de cele mai multe ori îi rănesc simţirile. Devii vulnerabil chiar dacă nu ăsta ţi-e adevăratul scop. Omule, ţi-a conturat un chip nemeritat, dar nici măcar nu-i pare rău. Erau vremi cînd pentru tine zîmbea, pentru tine îşi remodela visurile, pentru tine vroia să fie o STEA.
Revin-o şi sărută-i fruntea, dovedeşte-i că nu e naiv să fii o stea!

p.s  lui P.