"Am destul curaj să nu-mi pierd speranţa, vei zice. Şi recunosc că atunci cînd te aud
vorbind despre speranţă aproape îţi dau dreptate. Pe urmă îmi aduc aminte că
mangustele imperfecte s-au învăţat să nu facă nimic pentru mîntuirea lor. Speră, şi cu
asta gata. Şi-au încheiat obligaţiile. Cei care l-au creat pe Christos l-au răstignit şi au
sperat după aceea să fie mîntuiţi. Nu, profesore. Nu sînt pentru mine lucrurile astea.
Deşi e trist cînd într-o viaţă nu alegi măcar între "a fi sau a nu fi", "a avea sau a nu
avea", şi te epuizezi în zadar."(Viata pe un peron)
vorbind despre speranţă aproape îţi dau dreptate. Pe urmă îmi aduc aminte că
mangustele imperfecte s-au învăţat să nu facă nimic pentru mîntuirea lor. Speră, şi cu
asta gata. Şi-au încheiat obligaţiile. Cei care l-au creat pe Christos l-au răstignit şi au
sperat după aceea să fie mîntuiţi. Nu, profesore. Nu sînt pentru mine lucrurile astea.
Deşi e trist cînd într-o viaţă nu alegi măcar între "a fi sau a nu fi", "a avea sau a nu
avea", şi te epuizezi în zadar."(Viata pe un peron)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu