As saruta pamintul in veci sa nu mai pleci

Omul devine etern prin ceea ce creaza de-a lungul veacului.poezia care va urma e scrisa de un prieten de-al meu , Mihai Vieru. Nu stiu daca e cu dedicatie sau fara, daca e bazata pe realitate sau doar pe imaginatie, dar mi-a placut mult si de aceasta va las sa o cititi si voi .
As saruta pamintul  in veci sa nu mai pleci
Caci chipul tău copilo eu îl păstrez în veci
Aş saruta ţărîna ce-i tainică pustie
Aş prinde în mîini iubirea noian de fericire


Şi te-aş primi în braţe ca pe-o fiinţă dulce
Ce mi-a strivit tacerea în nopţi de infinit
Aş plînge peste neamuri ce doruri imi aduce
Aş plînge peste inimi ce sunt de granit
Să ştii va trece timpul ca lacrima-n pleoapă
Poate ve-i fi departe de mine tu atunci
Eu îţi voi fi doar foc tu îmi ve-i fi şi apă
Şi cu privirea blîndă tristeţea mi-o alungi


Aş săruta pămîntul cu buzele-mi fierbinţi
Ţi-aş săruta tot chipul şi trupul şi privirea
Şi te-aş păstra  pe buze căci tu mă scoţi din minţi
Ce scumpa eşti copilo ce mare e iubirea

P.S imi place felul lui de a scrie , imi place ceea ce face si il respect  !!!