„Atunci vă propun, cu seriozitatea ultimelor cuvinte spuse în viaţa asta, să facem un compromis: să ieşim în spaţii deschise, să ne asumăm riscul pentru celălalt, să aşteptăm, lângă cel care îşi întinde braţele lângă noi, ca noul val al istoriei să ne trezească. Poate că deja acest lucru de întâmplă, subteran şi silenţios, aşa cum fac mlădiţele care palpită sub pământul iernii. Să fie ceva pentru care merită totuşi să suferi şi să mori: o comuniune între oameni, un pact între învinşi. Un singur turn, da, dar scâteietor şi indestructibil. ” – Înainte de tăcere