Ce teorie o mai fi şi asta ? Mi-am întrebat colegele din curiozitate şi nu mi-a fost mare mirarea cînd mi-au zis că prima dată aud de asta şi că nu au nici cea mai vagă idee despre ce ar putea fi vorba,pentru că nici eu nu ştiam în ce cămaşă sînt îmbrăcate petele astea de cafea pînă nu ne-aţi zis Dumneavoastră. Şi cînd mă gîndesc că sînt atătea lucruri mărunte în viaţă care ne-ar putea face fericiţi , nu le mai găsesc nici o necesitate lucrurilor mari şi atît de valoroase pe care le am. Este ruşinos că vedeam lumea prin lunete măritoare şi e normal ca omul să aibă tendinţa să fugă de lucrurile mărunte , neînsemnate care practic iar răpi din vreme.
De ce e necesar ca tava de pe care ni se serveşte cafeaua să fie fără pete? Contează asta oare atît de mult? Majoritatea răspunsurilor ar fi pozitive şi atunci de ce chestia asta ciudată, tava pătată, stîrneşte atîta vorbă? Că doar nu ţi se impune s-o priveşti .
Ei bine acuma socotiţi ca eu m-aş retrage pentru ceva timp. Aşa neînsemnată cum sînt totuşi cineva va observa absenţa mea şi va discuta tot timpul despre mine. Asta se întîmplă deseori , pentru că de cele mai multe ori lucrurile care nu contează pentru unii, pentru alţii valorează totul.
Ne-am mulţumit mereu cu ce ni s-a dat şi niciodată nu am ştiu să apreciem valoarea unui lucru . Dacă accepţi totul aşa cum ţi se dă nu e un argument , este o dovadă că tu nu mai eşti un actor ci doar o marionetă. Dacă ţi s-a dat un pahar de apă , te mulţumeşti cu atît şi crezi că viaţa a fost darnică cu tine , şi da, aveai dreptate , dar ţi-a scăpat ceva. Îţi poţi lua o lămîie de un leu şi viaţa are un alt gust . Prietenei tale îi poţi lua o floare de 5 lei ,iar asta o va face şi mai fericită. Poţi dărui un zîmbet oamenilor care au nevoie de el şi asta e gratuit, poţi să împarţi din fericirea ta, astfel fericind alţi oameni .
Acuma e tîrziu , e ora două,şi mine va fi o dimineaţă tîrzie , cu nişte nori somnoroşi şi un ceai de muşeţel pe care atît de mult mi-aş fi dorit să mi-l pregătească mama ….sunt lucruri simple pe care azi le privesc fără farmec,iar mine dimineaţă le voi privi cu un zîmbet. Ştiu că mine un simplu mesaj matinal îmi va dărui o dispoziţie colorată,căldura din cuvinte îmi va alunga gîndurile greşite şi se va începe un nou joc de cuvinte care-mi va “uşura existenţa”, îmi voi asculta melodia frumoasă care-mi va invita gîndurile la dans şi nu refuz…Sînt lucruri simple de care am nevoie în fiecare zi şi care mă fac să zîmbesc.
Mereu ne lipseşte ceva sau cineva , iar astea-s lucrurile mărunte , exact ca petele alea de cafea de pe tavă. Obişnuim să paralizăm pornirile alea mai rebele , pentru ca vrem să fim oameni mari toţi, iar pentru asta e necesar să gîndim la scară mare şi nu avem timp să ne lăsăm nebuniţi de toate chiţibuşurile .
Lucrurile mici fac lumea mare, lucrurile mici sînt observate doar de oamenii pe care nu-i încîntă suprafaţa, lucrurile mici creează o viaţă de om, lucrurile mici sînt toate gîndurile şi ideile mele:frumoase, îndrăzneţe , colorate-dacă le priveşti în ansamblu şi banale, dacă le rugumi în parte.
Şi iar am interpretat totul aşa cum mi-o venit mie şi mai cred că teoria petelor de cafea nu-şi găseşte explicaţia în povestea asta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu